HOTEL ZEPHYROS

Cum să faci portretul unui hotel? Chiar și unul foarte primitor… Trebuie să te gândești puțin. De-ai fi și pictor, tot nu ar fi ușor.

MIHAIL GĂLĂȚANU

Un hotel ospitalier. Situat în insula grecească Evia. Pentru cine nu știe, Evia este a doua insulă ca mărime a Greciei, după Creta. Capătul ei sudic ajunge aproape de Athena, capitala.

Hotelul, micuț, stil boutique, aproape de vreo 30 de camere, se află pe coama dealului, între vecini get-beget greci – și câteva case-fantomă(vile). Etajul unu este cel mai solicitat și mai aglomerat, având la dispoziție, în plus, și balcoane(cu obloane, perdele/jaluzele, tot dichisul), care augmentează farmecul locului. De pe deal se vede marea, ca=n palmă – și băile termale.

Deși nu are decât două etaje, hotelul beneficiază de lift.

Etajul doi conține, de fapt, terasa, cel mai distractiv loc – jucând rol și de living etern.  Toată lumea acolo se adună. La mic dejun, dis-de-dimineață, seara la grătărel/sau mici, dar și la prânz, în fața farfuriei de supă(eventual de pește). Florile înconjură, strategic, perimetrul, plantele aclimatizate(în ghivece) sunt mediteraneene, achiziționate de la hipermarketuri din Grecia. Și iată ce : vorbim despre: palmieri, busuioc, portocali(pitici), lămâi, cu fructe- lamâi verzi pe creangă. Ce mai, un micuț paradis al Mediteranei/Mării Egee. Hotelul însuși are nume de vânticel îndrăgostit de primăvară. Plajele recomandate/ indicate de Waze, în ordinea preferințelor: Neospirgo(s), Roddodafni(cu piatră) și Porto-Pafko. Noi am preferat Porto Pafko. Și am frecventat Neospirgos. La Rododaphne se mănâncă bine, dar trebuie să aștepți întâi vreo 40 de minute. Numai bine să ți se facă foame. Nisip fin găsești în pădurea de pin (și viespi) de la Porto-Pafko. La Neospirgo(s) nu e piatră, dar este – din belșug! – pietriș și nisip de o mai mare granulație. Însă, spre seară, tot la hotel ne întoarcem. Terasa e un paradis. Pictat în trei culori:roșu-galben-și albastru. Doar suntem români, nu? De decoruri, s-a ocupat Doamna Marry, pe care am întâlnit-o acum doi ani – și care s-a cocoțat pe infrastructura de lemn – și era să cadă. La început, hotelul era dezafectat. A trebuit recondiționat de la zero. Sau de la minus unu, mai jos…:). În principal , s-au ocupat de el cinci oameni, printre care Cristi, doamna Gabriela Murgu, Astrit. Și Remus Cornel Habără, bineînțeles. Y compris. Numai Marry de la Mereni a întărit cusăturile roș-galben-albastre, riscând un șpagat… Alte plaje mai sunt chiar în port, la Băile Termale, la distanță de 20 de minute per pedes(apostolorum). Pe unde flutură și steagul alb-albastru, cu dungi, al Greciei, arborat pe clădirea Primăriei. Taverne la/pe care poți mânca sunt vreo câteva, pe Strada Iliou, circa cinci sau șase. Una este cu pește, calamari, creveți, dar este mereu aglomerată – servită de un moș care se mișcă în reluare, morocănos – și care servește numai pe cine vrea el. Alta este O GHIORGHIOS/LA GHEORGHE, dar Gheorghe nu servește decât după ora opt seara. Grecii nu țin la siluetă. Dar țin la siestă. Este și un magazin pe aproape, numit DIAMANTIS (ca televizoarele noastre vechi, din vremea comunismului, pe lămpi), ținut  de o anume doamnă Popii, care vorbește româna – și de la care luam pepeni. Și la biserica cu moaștele/hramul Sfântului Fanurie întâlnim tot un român, venit din Moldova și nostalgic după țară, care locuiește la o casă din vecinătate. Are mai multe povești(personale) la purtător – de spus și se socotește mâna dreaptă a cuviosului Fanurie. La hotel, mai poti prinde/asculta mirablilul program de radio, cu muzici grecești, DEFTEROLAIKA. La parter, pe locul unde ar fi recepția, poți viziona mai ulte posturi românești  de televiziune, inclusiv meciurile de fotbal din prima divizie a românilor. Te simți  întotul ca acasă. Mai ales atunci când, afară – pe terasă, la etajul doi, sorbi un pahar de roze/sau alte  vinuri grecești, sub felinarele care dau serii un autentic aer retro… $nb