AGRICULTURA ESTE UN DOMENIU CĂUTAT PENTRU INSTRUIRE

INTERVIU: DOAMNA VASILICA STAN, prorector USAMV Bucureşti:
„AGRICULTURA ESTE UN DOMENIU CĂUTAT PENTRU INSTRUIRE”

CV PERSONALITATE: VASILICA STAN

Data şi locul naşterii:

01/01/19 , Ogrezeni, Giurgiu

Cetăţenie:

Română

Stare civilă:

Celibatară

Studii
1996: Doctor în Ştiinţe Agronomice

, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară – Bucureşti.

1987: Inginer agronom

, Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu” – Bucureşti.

1987:

Diploma de Inginer agronom la IANB – Bucureşti; Examen de Stat promovat cu nota 10/10;

Funcţii academice 2013 – prezent: „Profesor

”,

2006-2013: „Conferenţiar”,

prin concurs, la Catedra de Fitotehnie a Facultăţii de Agricultură de la USAMV din Bucureşti.

1996-2006: „Şef de lucrări”,

prin concurs, la Catedra de Fitotehnie a Facultăţii de Agricultură de la USAMV din Bucureşti.

1991-1996: „Asistent”,

prin concurs, la Catedra de Fitotehnie de la Facultatea de Agricultură, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.

Funcţii în managementul universitar:
2012-prezent: „Prorector”

cu atribuţii privind educaţia şi asigurarea calităţii învăţământului la USAMV din Bucureşti.

2005-2012: „Director”

al Departamentului pentru Gestiunea Proiectelor de Educaţie şi Cercetare Ştiinţifică al USAMV din Bucureşti.

2000-2004: Secretar ştiinţific

al Catedrei de Fitotehnie şi membru al Consililui Facultăţii de Agricultură din USAMV

2004-2008: Membru

al Consiliului Facultăţii de Agricultură din cadrul USAMV din Bucureşti.

1996-2005: colaborator

la Departamentul de Cercetare Ştiinţifică al USAMV

2014-prezent: „Secretar general interimar”

al Agenţiei Române de Evaluare şi Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior.

Care ar fi, la o evaluare a dumneavoastră, nivelul educaţional general la care România se află?

În general, înţeleg că o evaluare să se bazeze pe o sumă de criterii, pe informaţii corecte, obiective şi relevante. De aceea, cu atât mai mult în ceea ce priveşte nivelul educaţional din România nu îmi permit să mă exprim generalizând. Activând în acest domeniu, îmi asum, totuşi, să spun că nivelul educaţional general este încă bun, dar nu şi în stradă. Adesea sunt chestionaţi în stradă câţiva cetăţeni, pe anumite subiecte, iar răspunsurile acestora sunt extrapolate la nivelul întregii populaţii. Pe de altă parte, consider că, deşi strada nu este reprezentativă pentru societate, ea constituie un mediu care oferă posibilitatea formării unei opinii de către un vizitator. De aceea, cred că este necesar să crească nivelul de educaţie astfel ca strada să fie altfel percepută şi, implicit, nivelul de educaţie al populaţiei româneşti, în general. Strada să fie mai puţin zgomotoasă, mai amabilă, mai decentă, mai receptivă la tot ceea ce se întâmplă împrejur, mai implicată etc. Vorbim aici despre educaţie şi nu despre instruire.

Ce strategie, în privinţa învăţământului, funcţionează la USAMV Bucureşti?

Suntem o generaţie care nu scapă nici un prilej să menţioneze că începuturile învăţământului agronomic din România s-au petrecut odată cu semnarea de către Domnitorul Barbu Ştirbei, la anul 1852, a actului de organizare a Institutului de Agricultură de la Pantelimon, temelia actualei Universităţi de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti. Suntem, de asemenea, o generaţie care a adus în atenţia studenţilor, a profesorilor, a vizitatorilor şi a publicului, în general, toate figurile emblematice ale întemeierii şi dezvoltării învăţământului superior agronomic din Bucureşti, de la Alexandru Slătineanu la P. S. Aurelian şi Vlad Cârnu Munteanu, la Constantin Sandu-Aldea sau Gheorghe Ionescu-Şişeşti, din respect faţă de valorile morale prin care s-au impus aceştia şi faţă de munca riguroasă prin care au lăsat în urmă o mare şcoală. Pe lângă recunoaşterea pe care o avem faţă de trecut există şi responsabilitatea faţă de ceea ce trebuie să fie învăţământul superior agronomic şi de medicină veterinară din Bucureşti în spaţiul, actual şi viitor, european în care ne aflăm şi în cadrul căruia trebuie să ne raportăm dar, nu numai. De aceea, cred că cel mai important obiectv strategic al USAMV Bucureşti este dezvoltarea unui învăţământ competitiv, de înaltă calitate. Acest lucru nu este tocmai uşor în condiţiile actuale dar, în opinia mea, nici tocmai greu de realizat. Este nevoie doar de muncă multă, bine organizată.

USAMV Bucureşti este proiectul dumneavoastră de o viaţă? Putem vorbi despre o opţiune ONE-LIFE TIME?

Dacă întrebarea aceasta mi se adresează mie, consider că este prea multspus „proiect de o viaţă”. Această universitate este proiectul fiecărei generaţii de profesori şi studenţi. În ceea ce mă priveşte aş putea spune că este vorba doar de o contribuţie infimă la acest proiect. Eu sunt doar parte la un mic pachet de lucru. Cert este că, din anii petrecuţi pe acest pământ până acum, mai mult de jumătate i-am trăit în această şcoală. N-aş vrea să par câtuşi de puţin patetică şi nici lipsită de modestie dar, iubesc această şcoală, o cunosc foarte bine şi îi sunt dedicată. Din punctul meu de vedere a te dedica unei profesii, a o face cu dăruire este foarte important dar, pentru a face învăţământ este nevoie, odată în plus, de dăruire, de deschidere, de răbdare, de onestitate şi sinceritate.

Învăţământul românesc are nevoie de o reformă? Reforma s-a consumat deja – sau urmează să se efectueze gradual?

Reforma înseamnă, în opinia mea, dinamism şi totodată progres. Învăţământul are permanent nevoie de reformă. Este important însă ca proiectele de reformă să fie coerente şi consistente. De asemenea, ele trebuie să fie susţinute şi să nu fie afectate politic. Societatea trebuie să cunoască proiectele de reformă, să le înţeleagă, să le accepte şi să le susţină. Nu putem avea un învăţământ competitiv dacă ne menţinem în tipare depăşite. Învăţământul trebuie să răspundă nevoilor economice, sociale, culturale, politice etc. ale societăţii. Dacă în aceste domenii se fac reforme atunci şi în învăţământ trebuie să aibă loc reforme. Mai mult, învăţământul şi cercetarea ştiinţifică ar trebui să fie cu un pas înainte tot timpul. Aşadar, nu trebuie să ne plictisim de reforme, ci de absenţa acestora.

Care a fost cel mai important punct de inflexiune al carierei dumneavoastră profesionale?

În toamna anului 1987 am pornit să-mi construiesc o carieră profesională ca inginer agronom. După anii petrecuţi ca studentă în cadrul Institutului Agronomic «Nicolae Bălcescu», în prezent USAMV Bucureşti, m-am îndepărtat timp de trei ani şi jumătate pentru a practica agronomia la ea acasă. A fost o perioadă foarte frumoasă. Poate şi grea, dar greutăţile nici nu m-au biruit şi nici nu m-au marcat în vreun fel. Aş putea să spun mai degrabă că nu am avut greutăţi în evoluţia mea profesională, ci provocări, folosind un termen actual. Am lucrat în profesia mea cu multă credinţă şi plăcere. Nu am gândit niciodată că voi face altceva decât producţie agricolă, deşi m-am pregătit, pe durata studenţiei, şi din punct devedere psiho-pedagogic. În anul 1990, iminenta apariţie a Legii fondului funciar m-a făcut să-mi dau seama că trebuie să caut să fac altceva. M-a ajutat o ştire transmisă în cadrul unui telejurnal astfel că, odată ce am aflat că universităţile organizează concursuri pentru tineri asistenţi, am plecat să aflu cum stau lucrurile la universitatea noastră. Acesta cred eu că a fost punctul de inflexiune al carierei mele. Curajul meu de a mă înscrie la un concurs pe un post didactic venind din producţia agricolă fără referinţe, i-a surprins pe unii. Am participat la două concursuri în anul 1990. Pe primul nu l-am luat dar el mi-a dat ocazia să-mi fac cunoscută vocaţia didactică. Am fost perseverentă, m-am pregătit pe câmp, în tractor, în timp ce supravegheam lucrările agricole. M-am înscris în toamnă la un al doilea concurs şi l-am parcurs în luna decembrie dar nu am aflat rezultatul decât după aproape două luni. Astfel, din data de 25 februarie 1991 am intrat într-un colectiv academic în care erau unii dintre cei mai îndrăgiţi profesori ai mei din studenţie şi pentru care, încă din liceu, aveam o stimă deosebită. În Catedra de Fitotehnie, în care mi-am început cariera academică, m-am bucurat să mă formez alături de profesori exigenţi şi riguroşi ştiinţific şi profesional, cu reale valorile morale pe care ni le-au transmis şi pe care cred că trebuie să se construiască şi să se dezvolte o carieră universitară.

La început mi-a fost greu. Eram obişnuită să fiu foarte activă, inclusiv fizic. M-am înscris pentru doctorat şi mi-a crescut volumul de activitate. Aveam organizate experimente ştiinţifice în mai multe puncte de lucru (câmp, seră, casa de vegetaţie, laborator), care mă solicitau foarte mult. Au urmat apoi câteva stagii în străinătate (Belgia, Franţa) care m-au ajutat foarte mult atât din punct de vede re ştiinţific cât şi didactic. După susţinerea tezei de doctorat am început să mă implic în proiecte de cercetare şi de educaţie astfel că m-am bucurat de numeroase realizări pe ambele planuri, ştiinţific şi didactic. Îmi place să fiu activă şi sper să am sănătate să pot continua astfel.

Este agricultura un domeniu foarte căutat de instruire?

România este o ţară cu un mare potenţial agricol. Este bine cunoscut acest lucru dar poate nu suficient de mult luat în serios. Totuşi, acest potenţial a determinat pe mulţi agricultori europeni să se îngrijoreze după căderea «Cortinei de fier». Acest lucru îl spun din relatările colegilor mei din alte universităţi europene, cu care am colaborat de-a lungul timpului. Aşadar, dacă în Franţa, în Germania, în Belgia etc., agricultura este un domeniu căutat pentru instruire şi este, totodată, un domeniu ştiinţific generos, atunci, cu siguranţă, şi în România trebuie să fie la fel. O bună perioadă de timp numărul candidaţilor pentru specializările din domeniul «Agronomie» scăzuse. Era destul de greu să recrutăm studenţi suficient de buni. Agricultura devenise neinteresantă. Percepţia oamenilor despre agricultură era greşită (tractoare, sapă, mâini murdare etc.). Dar noi nu pregătim pentru a ne întoarce cu zeci de ani în urmă, ci pregătim pentru viitor. Agricultura modernă este durabilă, prietenoasă faţă de mediul înconjurător. Pentru aceasta se folosesc tehnologii noi, se folosesc programe informatice, se folosesc informaţii satelitare etc. În ultimii trei ani, agricultura a fost reconsiderată de societatea românească drept un domeniu atractiv pentru instruire, iar noi ne bucurăm pentru acest lucru.

Spuneaţi, într-un interviu, că politica europeană comună încurajează pe tineri să vină în această direcţie, a agriculturii? Cum o face? Este eficient acest demers?

Am spus, într-adevăr, în 2013, cu prilejul unui interviu pe durata concursului de admitere, că Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene (UE) îi încurajează pe tineri să urmeze cursurile programelor de studii în domeniul «Agronomie». Măsurile PAC stimulează instalarea tinerilor fermieri şi multe altele. Totodată, s-a înţeles şi la noi în ţară cât de importante sunt fermele familiale. Astfel a crescut numărul acestora, iar părinţii dezvoltă ferme cu ajutorul copiilor şi pentru aceştia. Constat cu multă plăcere că studenţilor mei le place agricultura, îmi vorbesc cu interes despre procupările şi proiectele lor în acest sens. Aşadar, Politica Agricolă Comună îşi atinge scopul şi în ţara noastră ca şi în celelalte ţări europene de a-i face pe tineri să se ataşeze de această frumoasă profesie de agronom care nu este doar o profesie, ci este un mod de viaţă pentru toţi cei care iubesc pământul, plantele, animalele şi natura.

Cumvedeţi politica FĂRĂ BAC, DAR LA FACULTATE, mai ales că este subiectul unei dileme foarte actuale?

Vorbeam la început despre educaţie. Din punctul meu de vedere bacalaureatul înseamnă educaţie, cunoaştere, logică, descoperirea propriei vocaţii, cunoaşterea bună a limbii române, identificarea cu anumite valori morale, construirea unui ideal etc. De aceea, cred că bacalaureatul este foarte important şi nu trebuie nici să se renunţe la el şi nici să i se minimalizeze importanţa.Absenţa bacalaureatului şi diminuarea exigenţelor în şcoală afectează grav bunul mers al societăţii. Din punctul meu de vedere, în România, trebuie să se diversifice tipurile de şcoli şi, implicit, nivelurile de calificare. Nu putem adera doar formal la Cadrul European al Calificărilor. Ţările europene ne oferă multe exemple de sisteme de învăţământ. Poate că niciunul nu este perfect. Dar de ce se îndreaptă din ce în ce mai mulţi tineri români către aceste sisteme?

Unde se situează USAMV Bucureşti la nivel internaţional? Sunt diplomele sale acceptate în străinătate?

Procesul Bologna, pe care învăţământul superior românesc l-a adoptat începând cu anul universitar 2005/2006, permite mobilitatea studenţilor. Mai departe, absolvenţii pot fi şi ei mobilI pe întreg teritoriul UE. Această mobilitate este înlesnită de armonizarea conţinutului programelor de studii, precum şi de sistemul de credite transferabile. Diplomele emise de USAMV Bucureşti sunt recunoscute în străinătate. Mai mult, în cadrul USAMV Bucureşti avem şi programe de studii reglementate la nivel european, cum este Medicina Veterinară.Aceste programe funcţionează în virtutea unor prevederi stricte menţionate într-o directivă europeană, tocmai pentru a face posibilă recunoaşterea diplomelor şi uşurarea demersurilor de recunoaştere.