fantastique rosé, blanc, rouge
FANTASTIQUNE! C’EST FANTASTIQUE! Dar, chiar așa: ce e fantastique? Este fantastic că numele acestui vin se scrie chiar FANTASTIQUE – și nu în maniera în care se scrie PHANTASMA, adică PHANTASTIQUE. Dar, ehei, este și un vin bun, am putea spune chiar de elită, în cea mai bună manieră frațuzească ...
FGCR
Invitatie Media Club - TalentA 2021
Mormintul Lui Ovidiu / Mihail Galatanu Havana Club Romania
forumul agricultorilor și procesatorilor profesioniști din românia, forumul appr
București, 12 februarie 2026 Forumul APPR a organizat cea de-a XI-a ediție a Congresului Anual „De la fermieri pentru fermieri®”, un eveniment care, în acest an, a depășit granițele unui format clasic de dezbatere și s-a poziționat ca Punctul Zero al Dialogului Agricol European – un moment de recalibrare a ...
AVINCIS
grecia, ammouliani
Anul în care vom intra, în doar câteva săptămâni, am numit 2026, vom număra zece ani de cnd am făcut cunoștință cu o DESTINAȚIE FERICITĂ: AMMOULIANI. Cum se poate transforma o destinație mică, o fărâmă de pământ, așa cum este o insulă, mai ales una tipic grecească, așa cum este ...
MALTA TRAVEL
cortevaInvitatie-TalentA corteva

CRAMA DE PIATRA - ALDAVIN SI BOIAN

crama de piatra
paris 2024, paris
Parisul este o sărbătoare de neuitat. Asta n-o spun eu, ci o spune Hemingway. Într-o carte a căruit titlu care chiar așa este. Adumbrită de amintirea ucigător de melancolică a unui Paris iubit până la ultima consecință.  De cealaltă parte a continentului, Nichita Stănescu se grăbește să rostească: Amintiri are ...

ELADA

Estival/autumnal
AMMOULIANI, ÎN SOARE DE ÎNCEPUT AL TOAMNEI
*Insula anotimpurilor 

Ammouliani nu este, pentru mine, numele unei insule, ci și al unei proiecții. Al unei ficțiuni. Al unei FANTAZII, pe care mi-o îndeplinesc, din când în când, vizitând Grecia. 

NICOLETA GĂLĂȚANU, CRISTIAN GĂLĂȚANU 

Gândește-te la Grecia – și la Ammouliani, deopotrivă! – ca la mica ta fantezie secretă. De care nu știe nimeni. Și care ți-o îndeplinești, din timp în timp. În manii ritmice. Și la fel de ascunse…La fel de discrete. 

O FANTEZIE, ÎN RITMURI DISCRETE 

Ca orice fantezie, secretă ori nu, trebuie satisfăcută. Măcar o dată pe an, dacă nu chiar de două ori, în iunie și/sau la început de septembrie(în prima decadă)… Sau măcar o dată la doi ani, deși o asemenea îndeplinire pare cam parcimonioasă, cel puțin din punctul meu de vedere…

Am văzut Ammouliani aproape la orice punct al anotimpului cald. L-am văzut în mai, imediat după jumătatea lunii…L-am văzut în iunie. Nu am scăpat prilejul să-l văd în septembrie, mai la început – dar și după 20 ale lunii.

Acea mică localitate pitorească, precum satul de vacanță din Mamaia. 

O COMUNITATE MICĂ – ȘI SIMȚI CĂ-I APARȚII… 

O comunitate mică, familiară, ciudat de familiară, căreia simți că îi aparții, din ce în ce mai mult, pe măsură ce vii. Pe măsură ce o frecventezi, simți că, în mod straniu, biografia ta, personală, se împletește, într-un mod cât se poate de intim, cu biografia ei, cu biografia locului. Îți iei aceleași țigări MORE, în fiecare an, de la chioșcul din centru, de la răspântia de drumuri/și de vânturi.

Te închini la aceeași biserică dintr-o piațetă centrală, în care se desfășoară ceremoniile, capeți colivă de la aceleași pomeni și panaghii, ca oricare membru al comunității.

TE SIMȚI DE PARCĂ  AI TRĂIT O VIAȚĂ ACOLO 

Te simți de parcă ai fi trăit O VIAȚĂ, o viață întreagă acolo, ai fi fost botezat la biserica de lângă muzeul local.

Primești ceremoniile care vin de la Vatupedu, de la Muntele Athos, care e numai la o aruncătură de băț, care se vede de aici, ca o umbră continuă, aruncată deasupra mării.
Asta înseamnă să vii în Ammouliani.
Insula are suflet. Și te primește mereu.

,

No comments yet.

Leave a Reply

1