ISTORIA UNUI BRAND

USAMV Bucureşti:

ISTORIA UNUI BRAND

Unul dintre motivele pentru care merită să înveţi “la agronomie” este că simţi că te afli în centrul unei istorii, cam aşa, ca la universităţile occidentale, acolo unde, de cum ai făcut primul pas, simţi deja fiorul autentic al unei istorii îndelungate. Care se numeşte TRADIŢIE şi care funcţionează întotdeauna, este un lanţ neîntrerupt, cu multe zale, în care eşti şi tu o za.
Oxford, Cambridge, Princeton, Harvard, Sorbona, Viena, iată doar câteva nume ale unor instituţii prestigioase de învăţământ. Nume de referinţă, deoarece toată lumea îşi doreşte să studieze acolo unde şi alţi oameni iluştri, înaintea lor, au studiat.
Tradiţia, adesea seculară, a unei instituţii de învăţământ se constituie într-un gir implicit.
Există prezumţia că o instituţie de învăţământ trăieşte prin personalităţile notorii pe care le-a dat societăţii.
Iar o universitate bună e cea care livrează lumii produse de bună calitate, care sunt specialiştii. Instruiţi în sălile de amfiteatru ale ALMA MATER, sub cupolele ştiinţei, sub aula performanţei, iar nu a mediocrităţii.

Ar fi de spus că titulatura corectă, întrucât mulţi o greşesc (din eroare sau neştiinţă), este de: UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ din BUCUREŞTI.
Păşind pe culoarele vechii clădiri a Institutului Agronomic, ai senzaţia că se materializează cei peste 160 de ani de istorie, care s-au strâns în aceste ziduri.
Campania de rebranduire serioasă a universităţii a început de mai bine de şase ori şapte ani, în cazul USAMV din Bucureşti.

SPICUIND DINTRE CARACTERISTICILE UNUI BRAND

Cam care ar fi caracteristicile unui BRAND ca USAMV din Bucureşti, ELEMENTELE DE BRAND, cum se spune?

În primul rând, CONTINUITATE.
Continuitatea – şi numai ea – a putut să crească generaţii succesive, care să se instruiască reciproc, a păstrat un fond de profesori.
După 1990, deoarece în Universitate s-a câştigat bine, ea a devenit un loc de muncă destul de căutat, ceea ce a reuşit să păstreze un lot de profesori consistent structurat. Şi motivate. Cărora să li se ascută exigenţa.

EXIGENŢA

Şi, pentru că tot veni vorba despre exigenţă, este cert că trebuie, mai întâi trebuie să fi studiat la AGRONOMIE, ca să simţi, pe proprie piele, dimensiunea acestei exigenţe.

EXIGENŢA nu este o impunere exterioară, oarecare, ci – mai degrabă – o măsură a instruirii. O mărime aproape ştiinţifică, măsurabilă ca oricare alta: câţi oameni cu capul pe umeri ies de pe băncile facultăţii – şi se duc la profesiunile lor din societate.

PERFORMANŢA

Fără PERFORMANŢĂ nu s-ar justifica existenţa universităţii. Ca să poţi educa studenţii, îţi trebuie să imprimi un spirit anume, cel al performanţei. Este acel spirit fără de care nu ţi-ai putea dori mai mult, oriunde ai activa: în carieră, în pregătire, în cercetare.

INSTITUŢIE MODERNĂ

MODERNITATEA instituţiei din Bulevardul Mărăşti 59 s-a dobândit, mai ales după anul 1990, prin reforme successive.

MODERNITATEA

este calitatea de a fi în pas cu vremurile, în pas cu timpul tău.
Pentru o instituţie de învăţământ, este crucial să fii up-to-date cu tot ce se întâmplă pe lume – şi, mai ales, cu avansul ştiinţei.

DINAMICA

Într-o lume a progresului, în care totul avansează cu un ritm uluitor, este fundamental să te mişti cu mare viteză.
Nu îţi poţi permite să stagnezi, deoarece toţi cei care îşi închipuie că stagnează merg, de fapt, înapoi.
De aceea, dinamica trebuie să fie printre cuvintele de ordine.

UN ALT MOMENT: ŞCOALA DE LA HERĂSTRĂU

Spectacolul aventurii (spiritual/intelectuale) continuă. Apare un alt moment.
De data aceasta, momentul despre care vorbim se numeşte ŞCOALA DE LA HERĂSTRĂU.
Învăţământul agronomic şi cel veterinar au evoluat, în parallel, spre forme tot mai ample, în corelaţie cu nevoia crescândă de specialişti în domeniul creşterii plantelor şi animalelor, cu dezvoltarea ştiinţelor şi a cunoştinţelor de specialitate din cele două domenii.
În anul 1867, prin includerea în programa de studiu a disciplinelor silvice, învăţământul agronomic se dezvoltă sub numele de Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură. În cadrul ei s-a înfiinţat prima fermă didactică experimentală din ţară (1873), iar în 1886, prima instituţie de cercetări agricole din România, cunoscută sub denumirea de Staţiunea Agronomică Bucureşti, care – în anul 1869 – se mută la Herăstrău.
În anul 1893, prin separarea învăţământului silvic, şcoala capătă denumirea de Şcoala de Agricultură de la Herăstrău, iar începând cu anul 1904, Şcoala Centrală de Agricultură de la Herăstrău.
În anii următori, învăţământul agronomic s-a dezvoltat, iar titulaturile sale au fost pe rând: Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău (1915), Academia de Înalte Studii Agronomice (1929), Facultatea de Agronomie – integrată Şcolii Politehnice din Bucureşti (1938), Institutul Agronomic Bucureşti (1948).

SEGMENTUL/MODULUL DE MEDICINĂ VETERINARĂ
În anul 1952, Institutului Agronomic i se atribuie numele marelui patriot Nicolae Bălcescu. Din 1992, primeşte titulatura de Universitatea de Ştiinţe Agronomice, iar în 1996, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti.
Învăţământul veterinar s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului 19, prin înfiinţarea secţiei veterinare în cadrul Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie (1861) şi apoi a Şcolii de Medicină Veterinară (1883). În anul 1922 s-a înfiinţat Facultatea de Medicină Veterinară, iar în anul 1948, Institutul de Zootehnie şi Medicină Veterinară, cu două facultăţi distincte (Zootehnie şi Medicină Veterinară). În acelaşi an, 1948, se înfiinţează şi Facultatea de Horticultură în cadrul Institutului Agronomic. În anul 1952, Institutul de Zootehnie şi Medicină Veterinară a intrat în componenţa Institutului Agronomic din Bucureşti.
În anul 1970, în cadrul Institutului s-a înfiinţat şi Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare, care în anul 1990 a devenit Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare şi Ingineria Mediului.

DE LA ŞTIRBEI NI SE TRAGE

Domnitor al Ţării Româneşti, unul dintre cei care chiar au reuşit să dobândească o notorietate evidentă, Barbu Dimitrie Ştirbei, în perioada a numai doi ani, cei dintre retragerea trupelor de ocupaţie ruso-turce, în 1851 şi noua ocupaţie rusească din 1853, găseşte resursele pentru redeschiderea şcolilor închise în timpul revoluţiei de la 1848, înfiinţarea teatrului de la Bucureşti şi, mai ales, de a lua decizia, în anul 1852, pentru înfiinţarea „Institutului de Agricultură de la Pantelimon”. Institutul este strămoşul adevărat al universităţii de astăzi USAMV Bucureşti. Este momentul la care îl mandatează pe Alexandru Slătineanu, care tocmai îşi terminase studiile agronomice la Paris, să angajeze din Germania un agronom, ca şef al practicii pentru şcoala de agricultură, aflată în curs de constituire. Alexandru Slătineanu, folosind recomandarea şcolii de agricultură din Hohenheim, îl angajează pe Wilherm Konzelman pentru o perioadă de cinci ani, începând cu anul 1852. Prin acest demers, instituţia care lua naştere îl va avea ca director pe Alexandru Slătineanu (1852-1857), iar ca instructor de practică pe Konzelman. De aici începe o istorie ilustră. Zeci şi zeci de generaţii vor avea aici un viitor de rostuit, vor învăţa carte, vor construi alte secvenţe din România contemporană sau viitoare.

NOUTĂŢI. SUB SEMNUL EXTINDERII

După 1990, USAMV Bucureşti îşi desface şi mai mult aripile.
Apar noi segmente, în care construcţia universitară se diversifică, diverge, devine mai pronunţată.
Ar fi imperios de notat că Facultatea de Biotehnologii a fost înfiinţată în anul de graţie 1994, iar Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală, s-a înfiinţat în anul 2000.
Despre ea a vorbit amplu, în interviurile sale, domnul Ioan Alecu, preşedintele instituţiei.

UNIVERSITATEA ÎŞI DESCHIDE ARIPILE

Programul de reformă a învăţământului universitar agricol şi de medicină veterinară, promovat de Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, a oferit şi oferă un cadru propice pentru dezvoltarea şi modernizarea învăţământului prin structurile sale perfecţionate an de an şi prin parametrii funcţionali care o caracterizează.
Programele de studiu specifice fiecărei specializări şi forme de învăţământ asigură studenţilor cunoştinţele necesare desfăşurării activităţii în sfera producţiei şi serviciilor pentru domeniul mare al agriculturii, în domeniul silviculturii, în domeniile apărării sănătăţii animalelor şi salubrităţii produselor de origine animală, în cercetare, proiectare, învăţământ şi lumea afacerilor.
Mulţi dintre absolvenţii Facultăţii de Management, Inginerie Economică şi Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi-au găsit foarte repede un loc de muncă, pe poziţii sociale superioare – şi cu lefuri adecvate.
Este, fireşte, tot un succes al universităţii.