Mai adă o…naiadă!

NAIADA, NAIADE…

Se lansează cinci vinuri de excepție

Cinci naiade se lansează, cu capul/dopul înainte, în această vară incandescentă, în cadrul unei petreceri (și mai și) incandescente, care se va desfășura la Ostrov. PARTY NAIADA este numele rezervat evenimentului. NAIADĂ sau..mai adă? La această dilemă, nu poate exista decât un singur răspuns: mai adă, mai adă!…

Ele vor fi însoțite de câte un comentariu al nostru, dar și, deopotrivă, al bloggerilor de vin (trei, patru sau mai mulți), precum și al producătorilor (Oana Belu, vrem să te auzim!). Să le enumerăm, pe ele, vinurile, și să amintim câteva cuvinte despre aceste vinuri și soiuri, care au caracteristicile lor inconfundabile, ceea ce le face, pe toate, faimoase, în felul lor:
FETEASCĂ ALBĂ

Varianta “pe alb” a Feteascăi este un vin de o înaltă puritate. Un vin sfios, feciorelnic, care nu are, totuși, marele potențial de învechire al unei surori mai mari precum este Feteasca Regală, dar, în schimb, debordează de prospețime, este un vin zglobiu, seren, deschis.
CHARDONNAY

Chardonnay are “sânge nobil”. Este cel mai nobil dintre vinurile albe, mai ales că este izvorul deschis/de netăgăduit al șampaniei și spumantelor de spiță albă.  În plus, te face să te gândești la ADONAI, care este unul dintre numele ascunse/esoterice ale Domnului.

Este un soi care urcă în slăvi gustul. Nasul, mai presus de toate.

CHARDONNAY este unul dintre vinurile special făurite pentru gusturile cele mai pretențioase.

CRÂMPOȘIE

Este unul dintre cele mai reprezentative soiuri de struguri/vinuri ale celor care mută cu albele. S-a acreditat în regiunea Drăgășanilor, dar, ulterior, s-a extins, simțindu-se foarte bine, și în zona Murfatlar, dar și la Ostrov, unde se află în exaltare, cum se spune despre astre/ adică în plină expasnsiune,  la nadir/și la zenith.

Sec, frust, țărănesc – ca o țărăncuță plină de promisiuni și făgăduințe, deși – aparent – un vin simplu…

SYRAH

Soi care poartă în sine străvechimea, soi antic, soi ofertant, special, cu o culoare la fel de specială, iară la gust și mai și special. Poartă numele Syrahului, din cartea cea veche a Noului Testament din Biblie, numită și cartea înțelepciunii a lui Iisus Syrah.

FETEASCĂ NEAGRĂ

Aș asemăna, dacă mi se îngăduie, FETEASCA NEAGRĂ cu o iie/fotă/cătrință/maramă, toate la un loc, port national, purtat de femeile acestor meleaguri, dar – mai cu seamă – băut de bărbații de prin-prejurul nostrul/și al lor, femeilor, celor de pe aici: gurile Dunării și Pontus Euxinus.

FETEASCA NEAGRĂ este, totuși – orice s-ar spune – un mod al nostrum, al românilor, de a se legitima în lume.

*

Dar cine sunt, totuși, până la urmă, NAIADELE?

Sunt niște SIRENE ale Dunării, ale luncii, iar nu ale mării.

Niște fete minunate, desprinse – parcă – din mitologia populară, la care DOMENIILE OSTROV s-au raliat/raportat în mod constant.

NIMFE DIN DICȚIONARUL DE NIMFE

Naiadele erau, cu toatele/tustoatele NIMFE, vouptuoase nimfe ale apelor dulci –  și curgătoare. Ele, nimfetele, reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe – celelalte fiind NEREIDELE (nimfe, de data aceasta, ale mării – și, mai cu seamă, cele ale Mării Mediteraneene, adică acolo unde elinii și LEGENDELE OLIMPULUI s-au fost veșnicit) – și OCEANIDELE (nimfe ale oceanelor).

DOMENIILE OSTROV încearcă să rescrie povestea nimfelor, știind că, întotdeauna, locul se află sub stăpânirea unor zâne și divinități, care îl binecuvântează.

Naiadele erau acele divinități care tronau și împărățeau peste râuri, toate curgerile de ape, pârâuri, izvoare, fântâni, dar, deopotrivă, și peste apele stătătoare: lacuri, eleștee.

Fiecare era membră a unei familii, după cum era locu celui căruia îi aparțineau:

• Crinaeae (fântâni),
• Pegaeae (izvoare),
• Eleionomae (mlaștini),
• Potameides (râuri) etc.

Romanii atribuie Naiadelor și stăpânirea râurilor din ținutul Morții/Infern, cele ținând de HADES.

Sirenele erau Naiade care trăiau pe insula numită Sirenum scopuli, o insula care era înconjurată numai de stânci și pietre.

Desigur că SIRENELE își făceau, și ele, ca orice femei – de cap și în Marea Neagră, la fel de frumos și plăcut precum își făceau și în Mediterana.

Precum mai știm, iarăși, și din ODISEEA lui Ulise, dară precum poetul Homer însuși ne-a spus, marinarii care erau subjugați de cântecul sirenelor erau sortiți unui delir.

Un delir cu mult mai subtil ne propun NAIADELE de la DOMENIILE OSTROV. Ele sunt menite să ne subjuge toate trei simțurile: EXAMENUL VIZUAL, EXAMENUL OLFACTIV și, în final, finis coronat opus, EXAMENUL GUSTATIV.

În mitologia ei personală, Naiada era legată de corpul ei lichid – și existența ei pare să fi depins de el. Dacă, Doamne-ferește, râul seca, Naiada corespunzătoare murea.
Dar, aici, la Ostrov, nu avem de ce să ne temem: vinul nu are să sece niciodată.
Apele peste care Naiadele pluteau aveau daruri mirifice: și nu în cele din urmă darul inspirației. De aceea, se aflau mult adorate Naiadele.
La fel de adorate se doresc și vinurile OSTROVULUI. Dar pline și de darul inspirațiunilor artistice.
De unde, însă, veneau NAIADELE?
Naiadele se nășteau din inepuizabilul Zeus. Dar puteau proveni și din divinități mai mici, de râu. Sau din familia oceanidelor/ progenituri ale lui Oceanus.

NAIADELE aveau capacitatea de a seduce.
Simbolizau, firește, trupuri feminine frumoase, care nu s-ar putea spune că nu merg cu vinurile/sau alături de vinuri. Ba dimpotrivă. Bucuria aduce, întotdeauna, mai multă bucurie.
Ca și cele care le-au dat nume, și vinurile NAIADE au puterea efectivă/și exemplară de a seduce.
Zeus era cel care, pe rând, cucerea, dar era și sedus de NAIADE.
Cam în aceeași situație ne găsim și noi. Seducem naiade feminine, dar ne lăsăm și în vraja seducției NAIADELOR-vinuri.
Dar, dacă ținem să ne amintim bine, toți zeii Olimpului, aproape fără excepție, se îndrăgosteau de vinuri, precum și de NAIADE.

Ba mai mult, ăstea, fete svăpăiate, se îndrăgosteau și de bieții de noi, muritorii care suntem. NAIADELE nu se lăsau și îi urmăreau pe muritori – vai de capul lorL! – așa că mi se pare, la urma urmei, cât se poate de firesc ca și NAIADELE de la DOMENIILE OSTROV să ne urmărească, cu gândul, cu gustul sau cu mireasma lorL.

Mihail Gălățanu