Campania Dăruiește viață a fost un adevarat succes, la sfarsitul acesteia, un milion de euro drept donatie au ajuns in conturile filantropice, datorita muncii asidue nu numai a organizației care construiește primul spital de oncologie și radioterapie pediatrică din tara, dar si tuturor oamenilor inimosi care au dorit un viitor mai bun pentru Romania si copii lor.
Totusi, initiatorii campaniei au fost cu totul altii, cei de la Mastercard, care il are drept sef pe Cosmin Vladimirescu, un CEO neobisnuit, care a inceput prin a bate mingea de basket in cartierul Tineretului din Capitala, prin a asculta melodii de hard rock in timp ce invata la matematica, sfarsind prin a-si lasa mostenirea copiilor lui. De aceea, el ne-a transmis, noua si cititorilor: Aș vrea ca băieții mei să știe că lumea e a lor, nu orașul, țara, continentul ăsta, ci lumea. Iar ei pot să se dezvolte și să facă absolut ce vor dori ei. Și, orice vor face, noi vom fi alături de ei.
Deci, sa intram in poveste! Interviul a fost preluat de pe site-ul life.ro si am intregit cateva dintre partile acestei povesti cu propriile noastre informatii!
- Care este cauza donatiei?
Mi s-a părut firesc să o facem și am regretat cumva că nu am fost suficient de mari să o facem mai devreme și să poată influența masiv niște oameni. Am mai avut inițiative și am mai ajutat niște oameni și niște gânduri frumoase, dar nu la anvergura asta.
Sper să se construiască acolo cel mai frumos și utilat spital căruia să nu trebuiască să îi treacă nimeni pragul.
- Te lasi implicati intr-o cauza sociala?
Nu mă las implicat, mă implic. Cred că este o diferență aici.
Mă implic pentru că știu că fiecare dintre noi are nevoie de ajutor la un moment dat și știu cât de important este să fie cineva alături de tine care să te ajute, să-ți dea ce-ți trebuie și să te facă să mergi mai departe.
- De unde cunosti acestea lucruri?
Cu toții am avut experiențe neplăcute și cu toții am simțit nevoia să fim ajutați. Câțiva dintre noi am și avut norocul să primim acel sprijin.
Eu am avut norocul de câțiva oameni care mi-au schimbat viața, fie că a fost vorba de părinți, prieteni, profesori sau parteneri de afaceri. Am avut acest norocul de a-i întâlni și, fără a veni cu această intenție, interacțiunea cu ei a scos la iveală ceva ce m-a făcut să văd lucrurile altfel.
Eu am avut norocul de câțiva oameni care mi-au schimbat viața, fie că a fost vorba de părinți, prieteni, profesori sau parteneri de afaceri. Am avut acest norocul de a-i întâlni și, fără a veni cu această intenție, interacțiunea cu ei a scos la iveală ceva ce m-a făcut să văd lucrurile altfel.
- Care au fost elementele esentiale care te-au facut “om”?
Nutriție, sport. Sportul mi-a consolidat relația cu copiii.
Băieții mei, Răzvan, de 9 ani, și Alin, de 12 ani, fac și ei baschet, ca și mine odinioară.
De când s-au născut, ei mi-au schimbat perspectiva. Dintotdeauna mi-am dorit să am copii. Dar când au apărut, au urcat imediat pe un piedestal și au devenit prioritatea absolută și cred că m-am schimbat pe măsură ce s-au schimbat și ei.
- Baietii ce fel de pasiuni au?
Băieții mei fac sport de performanță, Alin merge la vreo opt antrenamente pe săptămână. Fratele lui mai mic face, cred, vreo patru și tot ce vrea este să fie mai bun decât frate-său. Răzvan este extrem de competitiv. (râde)
Alin cred că și-a setat deja unde vrea să facă facultatea, vrea să meargă în SUA, să joace în NCAA, liga universitară americană, apoi vrea să se întoarcă în Europa și să joace în liga de aici.
Mie baschetul mi-a schimbat viața.
Am început cam la vârsta la care este acum Alin, pe la 12 ani. Omul care le-a pus lor mingea în mână este același cu care am început și eu, antrenorul Dan Săndulache, care, la 76 de ani încă antrenează.
No comments yet.