GRECIA

AMMOULIANI: TO PAREAKI TOU PINEZA

O țară vremelnică și obișnuită. Dar obișnuită cu cântările😊

Cele mai grozave momente în insula Ammouliani le-am trăit în cârciuma TO PAREAKI TOU PINEZA. Bine, unii îi spun mai frumos, o dezmiardă cu apelativul restaurant. Ce este? De fapt, este o cafenea.  În care, din vreme în vreme, se țin cântări. Mai ales în week-end. Ce se cântă? Se cântă muzică grecească. Tradițională. Fain frumos. Cântece din alea, vechi. De suflet. De inimă albastră. Cântece de pahar. Cântice de petrecere, nene.

Am ajuns târziu, pe la vreo opt și jumătate sau nouă. Adormisem șl, ca de obicei, Florin Albu a uitat să ne dea un semnal. Abia ajunși la cârciumă, și-au dat seama că noi nu suntem. Pentru că nici nu știam unde trebuie să fim.

Am fost sunați și ne-am prezentat, în jumătate de oră, la locul faptei. Acolo, începuseră deja ostilitățile. Culinare. Deja o adevărată desfășurare de forțe.

BUCATE INSPIRATE ȘI INSTRUMENTE MINUNATE

Bucate bune. Grecești. Mesele pline. Ochi. Și urechi. Căci trebuia, musai, să ascultăm și cântarea. Specială, nevoie mare.

De fapt, ce se întâmplă. Mulți fii ai insulei se întorc acasă. Așa, măcar din când în când. Uneori, vin cu prieteni. Și cu cântări, tot grecești, dar mai noi.

Cinci șase bărbați, dar – printre ei, și o femeie. Unii bărbați, bărboși. Întărâtând instrumente tradiționale. Atmosfera: încântătoare. De tavernă sadea.

TRIPADVISOR O COTEAZĂ BINE

Un site care poartă numele locului o caracterizează, succint, astfel: Situată în inima stațiunii, Taverna To Pareaki tou Pineza, este alegerea perfectă pentru o masa ușoară, plăcută cu preparate grecești.

Și o nimerește destul de bine.

La prima vedere, este vorba de o casă parter plus etaj. Situată pe o stradă principală din Ammouliani, pe colț. E drept, cârciuma ocupă doar parterul. Ceea ce o individualizează este doar muzichia de viță nobilă. Deși pretențiosul sistem de clasare care este TRIPADVISOR îi rezervă un punctaj destul de favorabil și pe clasificarea mâncare plus băutură.

Am rămas vreo șase ore în restaurantul respectiv. Muzica ne-a ținut înlănțuiți și fermecați.

ÎNTR-UN ROL DIN/DE FILM. CU TOȚII JUCĂM ÎNTR-UN FILM😊

I-am cunoscut pe muzicanți. Ei s-au umanizat, artiștii, aplecându-se și ei înspre noi. Am stat de vorbă cu bărboșii dar și cu femeia/care era și ea, nu-i așa, o vedetă cu adevărat…Probabil că și atenția acordată a măgulit-o.

Pe la ora unu noaptea, am ieșit afară. Noaptea de vară grecească era serenă și amețitoare.

Kaithi a dansat cu noi. Ne-a arătat pașii mai complicați. Și Nikitas ni s-a alăturat.

Am ieșit, de-acuma, pe la două noaptea, în stradă. Cercul se mărise. Era, deja, o horă grecească.

Eram Zorba și nu știam. Zorba grecul. Cu toții eram Zorba, personajul. Autentic. Sau Anthony Quinn. Cu toții am jucat în rolul lui Anthonny Quinn.

MIHAIL GĂLĂȚANU