Cum se spune corect: NERO DI TAVOLA sau NERO DIAVOLA?
Iată o întrebare interesantă: cum se spune corect, NERO DI TAVOLA sau NERO DIAVOLA? De aici, ar putea porni orice, inclusiv războaie. Mulți ar putea obiecta că, întrucât este și o specie de pizza care poartă acest nume, este firesc să existe și un vin tipic care merge cu această fâșie delicioasă de mestecat în gură – și că așa se cheamă de veacuri vinul: DIAVOLA…Deși alții, mai docți în materie, s-ar putea să se pronunțe în favoarea sentinței ca vinul să se numească, desigur și de bună seamă, DIAVOLO, pentru ca să se îndeplinească un acord gramatical perfect. Da, dar atunci, vor argumenta altă facțiune, este mult mai întemeiat ca pizza cât și vinul aferent să poartă numele diavolului, fiindcă împielițatele îngrașă, mai ales consumate seara. Nu, nu din cauza asta, se vor găsi alții gata și ei să se răzvrătească, dar intenționat se cheamă așa, pentru ca să prevină din timp, la orice oră, oamenii care încă nu știu că blatul/coca/kethcup + vin = grăsime pe burtă (colăcei!), dacă nu se consumă cu strictețe/ ci din belșug?
O chestiune de simplă cultură generală
Deși, cei din tabăra DiTavola vor afirma, încă o dată, strivitor și disprețuitor, este logic că, dacă vinul e de masă, atunci și pizza trebuie să se numească simetric: pizza DITAVOLA. De aici, poate să derive oricând o discuție de principiu despre cum se numesc vinurile și despre cum e firesc să fie ele numite…Este o dispută despre denominazzione de origine, controlată. Dar, în fond, și de cultură generală. Oare n-ar trebui să se studieze în școală? Și asta la clasele unu-patru, nu-i așa? Căci dacă nu știm nici ce mâncăm și ce bem, atunci ce pisica Penelopei mai știm?
La urma urmei, doar enologii știu vinurile 🙂
Esențial e să fie discuția despre cultură generală? Dar, în gastronomie, nimeni nu e măcar în căutarea unei culturi minimale. Și așa cultura de tip renascentist la noi nu este recunoscută. Nu se pune mare scofală pe ea. La noi, de bază e cultura aplicată. Altfel, la ce să folosească ea, cultura? Nu poate să producă decât monștri. De mic, tot elevul e învățat cu mate-fizică, de mame inculte și așa-zis pragmatice. Cu umanioarele nu ajungi nicăuri. Îngroși rândurile șomerilor. Nu cu mult timp în urmă, o mamă se lăuda: fiul meu n-a deschis o carte în viața lui și, poftim, uite-așa a ajuns mare maestru IT prin străinătățuri. Cultura e aia pe care o știi și nu-ți folosește la nimica. Și cu vinurile e la fel. La ce-ți folosește să le știi? Nu-i mai bine să le bei? La urma urmei, enologii știu vinuri și pentru noi…
MIHAIL GĂLĂȚANU
No comments yet.