OGLINDA CĂRȚILOR

Editura POLIROM
ADINA DABIJA, ŞAMAN
este una dintre cele mai bune cărţi apărute anul acesta. Şansa ei, a cărţii, este că a apărut la targul din primăvară-vară 2013/din Bucureşti(ROMEXPO), intr-o perioadă in care apariţiile de titluri bune au fost, totuși, cam parcimonioase. ŞAMAN, precum am mai spus la lansări, este o carte iniţiatică. Aşa precum şi ŞAMANUL nu este altceva decat o călăuză. Prin teritorii necunoscute. Interioare ori exterioare, dar nebănuite. Le-aş spune oaze spirituale, TERITORII ale transei, aşa cum apar ele şi la Stephen King, in SHINING sau ORAŞUL BANTUIT („IT”). Personajul principal, care ni se şi narează, este acela care traversează lumea, inghite continentele, in goana nebună de aflare a identităţii sale. Adina Dabija – iar asta trebuie s-o spunem, are sens, contează, este mai cunoscută ca poetă. Infuzia poetică se simte, de altfel, in carte, nu poate fi „neglectată”J. Scriitura este destul de cinematografică, astfel incat ai impresia că vezi chiar filmul unei vieţi. Ii ţin pumnii (critici) Adinei, ca să mai urce. Fiindcă mai este de urcat.

Editura OPERA MAGNA
DAN ALEXE, LUCA PIŢU
Istorii şamanice/Cantice de gest(ic)ă deşănţată/Naveta esenţială. Păi tocmai ăstea imi plac mie – şi sunt pe placul TOP DRINK&FOOD, digestica deşănţată, care semnu-I că, la masa anterioară, a avut o desfăşurare de forţe culinară. La Moldova, aşe se dzice: exprieri prozaistice, manipulări versificatorii şi alte manevre hermeNAUTICE. Adicătelea, de aici ai putea inţelege că HERMES o fi, cumva, zeul mării, in locul lui POSEIDON. Care ceva şi cu NAUSICAA. Aţi inţeles tot? Daa, atunci e bine…J

Editura CHARMIDES
ENRIQUE NOGUIERAS
ORE LA MOGOŞOAIA/HORAS DE MOGOŞOAIA
Ediţie bilingvă. Adică din aia care face bilingv-balangv. Enrique Noguieras este un poet, chiar dacă de “modă veche”, adică sentimental pană in măduva oaselor realului. Un spaniol care vorbeşte româna, este politicos, afectat şi iţi strange mana cu tandreţe. L-am cunoscut la FESTIVALUL DE LA BISTRIţA. Mi-a dat cartea sa, care rămane o operă de bun gust, minimalistă.

Editura EXIGENT
JAN H. MYSJKIN,
ARITMETICA ATINGERII
PRINŢUL MÂŞKIN, cum ii spun eu, face figura unui olandez bonom, hatru (de obicei) sau posomorat. O poezie a cotidianului, una de notaţie, a concretului/şi realului, dar nu agresiv, ci, tocmai dimpotrivă, neostentativ. O pasiune dar şi un ochi fotografic deosebit il ţine prizonier, deopotrivă, in operă/lucrări/scrieri, precum şi in viaţa sa de zi cu zi.

FUNDAŢIA CULTURALĂ ANTARES
IOAN GH. TOFAN
PIAŢA VECHE
Ioan Gh. Tofan crede că există o amintire anume, cu care deschizi ochii pentru totdeauna asupra vieţii. Personal, nu cred asta, cred că nu există un moment anume cand iţi conştientizezi viaţa sau, deopotrivă, sunt mai multe – şi, poate, greu dicibile. M-am bucurat, oricum, că PIAţA VECHE reconstituie amintirile, oraşul, străzile, nervurile Galaţiului de altădată. Începând cu Strada NEGROPONTE, de langă Faleză, cea atât de aproape de locul naşterii mele, care dădea înspre Dunăre…

CRONICA Editura VINEA
UN DEBUT CARE PROMITE (TOTUL SAU NIMIC)
RALUCA BLEZNIUC, un “stindard” al resurecţiei: MODEL ŞI SPIRIT, un binom in lucrare
Chiar dacă aduce aminte de modele consacrate liniştit, Raluca Blezniuc este un spirit răzvrătit şi chiar (uşor) iconoclast. Aş putea să pariez, pe seama intuiţiei, că nici ca om nu este foarte „comod”. Şi asta dintr-un motiv foarte simplu: pentru că insăşi poezia pe care o practică nu este foarte comodă, ci dimpotrivă. Dar ce te poţi aştepta, la douăzeci şi doi/sau douăzeci şi trei de ani decat la exuberanţa întruchipată?

TITLUL CĂRŢII ESTE PUS ŞI EL ÎN RĂSPĂR, IN ACELAŞI TON CA ŞI RESTUL CĂRȚII
De altfel, titlul cărţii, care trimite la imnul cios-vartei, este la fel de a rebours, este un titlu formulat voit-polemic, dar care ne atrage atenţia şi asupra raportului „parte-intreg”, care, dus la limită, a născut fracturismul ca idee. La douăzeci (şi ceva) de ani, Raluca Blezniuc se dovedeşte a fi din neamul „răsvrătiţilor”. Dar cine, oare, este altfel, la douăzeci de ani… Problema – şi, de aici, intrebarea in consecuţie: cat o va ţine revolta – şi dacă ea va prinde, din ce in ce mai mult, un contur estetic deplin? Sau – ceea ce sperăm să nu se intample – va rămane doar o furtună de tinereţe, rebelă, splendidă/superbă – şi atat? Modelele sunt, mai cu seamă, transilvane – şi vădite. Da, dar spiritul care şade inlăuntrul cărţii nu intr-acolo trimite. Cartea vădeşte o mare incredere in sine a autorului, deşi pretextul scrierii oricărei cărţi este/ar trebui să fie umilinţa, iar poziţia conceperii (concepţiei?) cărţilor este smerenia. Vizibilitatea modelelor nu este o evidenţă. Ceea ce, dintr-un anume unghi de vedere, este cat se poate de bine. Deşi, in ce mă priveşte, aş putea spune că prefer modelele vizibile, uşor detectabile – şi „amprentate” puternic.

INTRE „IMPERTINENŢĂ TEXTUALĂ” ŞI TINEREŢE
Ceea ce iţi rămane la capătul unei cărţi de poezie este gustul acela unic, inconfundabil, al unui autor – atunci cand in faţă chiar avem unul, iar el este meritoriu. „Impertinenţa” textuală a Ralucăi s-ar putea să ii facă, deopotrivă, servicii şi deservicii. Deocamdată, debutul are toate cărţile in mană, dar prognosticul asupra autorului se poate dovedi riscant. Pe pielea textului Ralucăi Brezniuc se vede, incă, tinereţea in floare, sangerand. Dacă nebunia face impresie „bună” in operă, in viaţă ea se dovedeşte, de cele mai multe ori (dacă nu chiar intotdeauna), absolut falimentară.

REVISTA PRESEI
PRIMIM LA REDACȚIE ZIARE ȘI REVISTE POESIS
Dacă nu exista POESIS, o revistă numai pentru poezie, ea trebuia inventată. Și cine putea să o inventeze mai bine decat NORDUL, Septentrionul, George Vulturescu? Nu pare o revistă din Ardeal cat una din lumea intreagă. Pestriță, colorată, vie, (oarecum) chiar veselă, cu texte aluvionare care ii cară, laolaltă, pe Salah Mahdi, Alexandru Mușina, Gheorghe Vidican, Grigore Vieru, Răzvan Țupa, Matei Vișniec, Ion Cocora, Paul Aretzu, Miguel Angel Asturias… și cate și mai cate! Este generoasă, adună oameni, chipuri, fenomene, citate, intr/un melting-pot propriu stilului postmodern. Remarcabil grupajul de poeme al lui Mircea Barsilă in ANTOLOGIA ORFEU. Dar, mai intai și mai intai, se cuvine premiată osardia Vulturescului, ochi ager al Poeziei, cunoscător și cu bun-simț.

Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca:
PAŞCU BALACI
FLUIERUL DE OŢEL
Pașcu Balaci a inceput ca poet și s/a afirmat ca jurnalist. A fost in echipa de corespondenți locali pe care am coordonat-o la FLACĂRA. A trecut, ulterior, in lumea teatrului, unde a scris și publicat mai multe piese de teatru. De data aceasta, avocatul (literaturii) Pașcu Balaci a găsit de cuviință să scrie despre primul roman transilvănean care a fost tras pe roată… și nu e Horia. Coperta 4 a cărții poartă deja cu ea o icoană a sfinților martiri năsăudeni.

GHEORGHE VIDICAN
FLUTURI ÎN TRANŞEIE
Am prezentat cărțile lui GHEORGHE VIDICAN la FESTIVALUL BALCANICDE POEZIE DE LA BRĂILA, ediția a șaptea. Am spus și acolo că VIDICAN nu a abandonat metafora, ceea ce nu poate fi decat bine. GHEORGHE VIDICAN și/a sărbătorit, de curand, 6O de ani de viață, in timpul vieții lui personale. El rămane, ca poet, un lyric orientat spre tradiție. In ultima perioadă, este MALTRATAT (pană și) DE LINIȘTE.

Editura: BIBLIOTECA
REVISTEI FAMILIA
OCHIUL DE LITERE
O antologie a celor care văd mai mult inăuntru decat in afară. De fapt, ei văd atât de inăuntru că numai și numai inăuntru. Dar, acolo, inăuntru, văd bine. Cu mult mai bine, poate, decat noi. E drept, nevăzătorii din Romania au nevoie și de un ochi de litere. Dintre cei care fac parte din OCHIUL DE LITERE: Ioana Diana Albu, Maria Biber, Ana Hompot, Florea Radu, Ilie Roman, Radu Sergiu Ruba, Viorel Șerban etc. Textele literare sunt multe și felurite, poți să alegi, fără indoială, ceva pe gustul tău.

Editura: OPERA MAGNA
VALERIU VALEGVI
OCTOMBRIE RELOADED
Trebuie să recunoaștem că poetul Valeriu Valegvi nu scrie de puțină vreme poezie, ceea ce inseamnă că s-a inarmat pentru proba de maraton. Poezia sa a fost, intotdeauna, o poezie cerebrală, foarte atent construită și cenzurată. Amiezi calme, atmosferă de familie, tristeți de aduceri aminte, personaje trecute de multă vreme din lumea asta, iată recu – zita pe care o intrebuințea – ză autorul. Pe coperta ultimă, trei citate din CONSTANTIN TRANDAFIR, MARIA BOLOGA, ION ROȘIORU. Fiecare dintre ei are o viziune aparte asupra poetului. Cea mai indrăzneață este cea a Mariei Bologa, care detectează un ce mistic in subtextul poemelor lui Valeriu Valegvi.

FAMILIA
Sărbătorindu-și, în fiecare an, ZILELE SALE, ale FAMILIEI, ea, Revista FAMILIA, NE REAMINTEȘTE CĂ APARE MAI BINE DE UN SECOL ȘI JUMĂTATE. Și dacă nu era ea, FAMILIA, oare unde ar fi debutat Eminescu? În CONVORBIRI LITERARE? Poate. Dar ce bine că este FAMILIA, că există, că un Iosif Vulcan a existat/și că există și astăzi o echipă condusă de poetul Ioan Moldovan, in calitate de director – și că, așa apare și pe frontispiciul ei, apare la Oradea. Ediția din iulie-august 2013, pe care o avem in față, are pe ultima copertă un minunat poem al lui Marian Drăghici, unul dintre marii poeți romani in viață. Revista este bine cumpănită și chibzuită, de parcă ar fi o felie de slană, atent tăiată la un păhărel, nici mare, nici mic, de palincă.

Editura PROILAVIA,
BALCANICA-POEŢI ROMÂNI ŞI DIN
BOSNIA-HERŢEGOVINA
O antologie de poeți romani și străini prezenți la FESTIVALUL BALCANICDE POEZIE DE LA BRĂILA. Festivalul a ajuns la cea de/a șaptea ediție. În această serie, a celor prezenți la Brăila in septembrie 2013, sunt antologați: Anthonia Amatti, Virgil Andronescu, Daniel Corbu, Tudor Crețu, Fadila Nora Haver, Clelia Ifrim, Dragoș Ionescu, Valeria Manta-Tăicuțu, Gheorghe Neagu, Paul Spirescu, Cassian Maria Spiridon, Mile Stojic, Stevan Tontic, Valeriu Valegvi, Gheorghe Vidican, George Vulturescu. Poezie veritabilă, uneori de foarte inaltă calitate.

Editura VINEA
NICOLAE GRIGORE MĂRĂȘANU
MAȘINĂRIILE MIȘCĂRII
O carte care arată, intr-adevăr, in mod deosebit. Remarcabile sunt, printre altele, poemele: POEMUL CA TĂRAM AL FIINȚEI, dar și DESPRE IMAGINEA DE INCEPUT A LUCRURILOR. Poetul a beneficiat, de/a lungul vremii, și asta se poate vedea la finalul cărții, de o receptare critică de invidiat. Rand pe rand, au scris despre dânsul Alex. Ștefănescu, Lucian Chișu, Radu G. Țeposu, Virgil Mazilescu, Ștefania Mincu, Daniel Dimitriu. Mașinațiunile din MAȘINĂRIILE MIȘCĂRII descriu una dintre cele mai bune apariții editoriale din ultima vreme.

Editura BRUMAR
ADRIANA SITARU
ACEASTĂ FEMEIE
Legenda din viața Adrianei Sitaru, dispărută in neant, fără știre despre dânsa, repovestită de o străină gură, m-a pus la cale să răsfoiesc cartea. Este cert că Adriana Sitaru a avut talent nativ ca poet. Adriana Sitaru se mișcă intre BRĂILAși NICHITA, in universul ei personal, inconfundabil, de dragoste și aducere aminte.

GHEORGHE VIDICAN
GENUNCHII TAMISEI
Da, Tamisei i se văd genunchii. Ce se vede, insă, printre genunchi… asta chiar nu știm. Numai poetul știe. Poetul Vidican. Ciclul său cu Londra este unul dintre cele reușite. Versurile sunt citabile, iar poemele memorabile. Ciclul cu negresa suprapusă Londrei și Tamisei merită antologat. Cum grano salis.