Pe mapa (bineînțeles că am “subtilizat”-o imediat!) aflată la stand, la ediția ultimă (aprilie 2014) a salonului de vinuri – de la Timișoara – VINVEST, scrie cu mândrie:” Produs și îmbuteliat de întreprinderea individuală Husarciuc Doru”. Desigur, tot acolo (și tot cu mândrieL) mai scrie CRAMA DEALUL DORULUI, amprentată cu inițialele CD. Anul acesta, el, Doru Husarciuc, a fost – să spunem aşa – “surpriza emisiunii”. A APĂRUT DIN NEANT – sau ca din neant – şi a luat aurul. Medalia de aur, adică, la competiţia “roşiilor”. A arătat la ce sunt bune târgurile şi expoziţiile de vin, saloanele de acest gen: să promoveze producătorii, fie ei mici, medii sau mari, deoarece toţi îşi au locul aici. Proba supremă – şi de fapt, prima/sau ultima – a fost degustarea la stand. Iar pe această probă de foc Doru Husarciuc a trecut-o cu brio. Căci degustarea de la stand înseamnă proba confruntării cu ţinta ta, cu acel cumpărător care scoate banii din buzunar şi, uneori, îi numără de două ori până îi dă pe o sticlă de vin. Din amărâta lui de pensie, sau din puţin său salariu (mediu sau minim, cel mai adesea, pe economie). La stand se face adevărata glorie – şi, tot la stand, are loc înfruntarea/sau confruntarea finală. Pentru că, tot la stand, se descântă vinul.
Proba de la stand nu poate fi înlocuită cu/şi de nimic: atunci, degustătorul verifică tot ce a aflat, în prealabil, despre producător. Ca să se individualizeze, Doru Husarciuc şi-a semnalizat încă de pe mapa de prezentare de care vorbeam, BRANDUL: DEALU DORULUI. Şi site-ul care face vorbire despre lucrul mâinilor sale:www.dealudorului.ro.
PERFORMANŢĂ ÎNCĂ DE LA STAND. PROBA DE DEGUSTARE
Am fost acolo, la salonul de la Timişoara, încă din prima zi – şi am avut curajul să pun pariu că va lua un premiu. Vinurile erau atât de bune încât te încurajau să o faci. Iar ce te atrăgea mai întâi era culoarea, carte de vizită de nelipsit din panoplia fiecărui vin. La început, nu era mare forfotă la stand, dar, ulterior, când a început să se aglomereze, uşor-uşor, toţi cei care erau curioşi au venit să încerce produsele. Treptat, lumea a început să facă diferenţa – iar asta a purces să se vadă, chiar de la distanţă. Era doar cu o zi înaintea premiului. Au început să se desfăşoare, pe un plan mai alert, şi vânzările. Cei ce au cumpărat acum aveau să se arate inspiraţi: ulterior, preţul are să crească îndeajuns pentru a avea ce să regrete cei ce nu au “pariat”, încă de la început, pe vinurile Buziaşului. Urcarea preţului a fost de la 15 la 20 de lei, poate nu o creştere foarte mare, dar aici intră şi o cantitate mare de fler pe care ţi-l puteai verifica, într-o asemenea presupunere exactă.
TĂRIE: 11,5%. CU O MENŢIUNE EXPRESĂ:SEC
Nu întâmplător, aceeași mapă a vinurilor producătorului Doru Husarciuc are inscripționată, la scară mai mare, pe ea, harta județului Timiș. Harta înseamnă, într-un fel, terroir/sau doar parte de terroir – și nu numai atât.
Iar sticlele, da, în ce privește sticlele, combinaţia între două “tonuri”, auriu și grafit/cu negrul de pe etichete dă, în total, o notă ce transmite un mesaj de sobrietate, dar și o armonie evidentă, ca între două culori complementare.
Personal, cel care mi-a plăcut cel mai mult din tot ce am gustat, până acum, de la Doru Husarciuc, a fost Cabernet Sauvignon sec, ce poartă inscripționată pe etichetă o tărie de 11,5% și mențiunea expresă: sec.
Am avut această impresie încă din start şi nu mi-am schimbat-o nici după aceea.
Societatea care produce vinul husarciuchian își are cartierul general în comuna Dumbrăvița, pe strada Castanilor (un nume, să recunoaștem, foarte frumos, de stradă “de provincie”), la numărul 21.
DECLARAŢIA PRODUCĂTORULUI.
UN “MERLOT CU AROME BOGATE”
Despre unul dintre vinurile pe care le face, anume Merlot, Doru Husarciuc ne-a declarant, chiar în această toamnă, cu două săptămâni înaintea închiderii ediţiei: “Am un Merlot cu arome bogate caracteristice acestui soi. Am tot promis că vorbesc despre acest Merlot şi, de când am promis că scriu, până şi vinul a mai imbătrânit, am si eu multe pe cap (sigur că înţelegem, acum e şi plină campanie, nota red.)
Vin robust, dar prietenos, bland si catifelat, cu tanini intenşi, cu densitate şi proeminenţă.
Un buchet de arome vanilie şi prune uscate, culminând cu arome de ciocolată amăruie.
Iar postgust-ul, unul proaspăt şi intens.”
Am adăuga, aici, cu de la noi putere, despre MERLOT-ul husarciuchian, că, spre deosebire de alte MERLOT-uri mai light, acesta se vădeşte unul îndeajuns de extractiv. Are corpolenţă şi nu seamănă, bunăoară, acelor Merlot-uri de la Vrancea, care nu par să aibă foarte multă „substanţă”. Dimpotrivă. Ca şi corpolenţă se aseamănă celor din Dealu Mare şi chiar celor din Sud, care se aşează pe graniţa bulgărească. Gustul este şi el unul generos, ce îl aşează lângă Merlot-ul nefiltrat, ofertant la papile.
TERROIR, DAR ȘI TOPOGRAFIE.
BUZIAŞ, O SUCCINTĂ PREZENTARE FĂRĂ DE CARE NU SE POATE
Localitatea Buziaș (are drept corespondent, în maghiară, Buziásfürdő, iar în germană Busiasch) este un orășel destul de mic în județul Timiș, Banat. La prima vedere, nu cu un mare potential. Lucrul este explicabil deoarece are o populație de 7.023 locuitori (după recensământul care a avut loc în anul 2011). Ca atesare istorică, putem să consemnăm că localitatea a fost atestată, pentru prima dată, de către Carol I al Ungariei, într-un document din 1321. A fost declarat oraș în 1956.
Nu te-ai aştepta, poate, la mari isprăvi pentru vinuri, deoarece nu pare să aibă sonoritatea unei notorii denumiri de origine cotrolată.
Orașul, la Buziaş ne referim, este situat în vestul României, la 30 km de municipiul Timișoara și la doar 23 de km de municipiul Lugoj, de ambele fiind legat de drumul județean DJ 592 și de calea ferată Timișoara-Buziaș-Lugoj. Recaşul ar fi, totuşi, orice s-ar spune, o referinţă oenologică peste care nu se poate trece.
Dar nu întâmplător, Recaşul, nume vestit, se află, şi el, tot la aproximativ 20-25 kilometri de Timişoara.
Dacă urci pe Dealul Silagiului, poţi să ajungi şi la Val D’Oro. Iată că, treptat-treptat, duhul locului îşi divulgă secretele. Compania RECAŞ este, în anul de graţie 2013, adică acela care tocmai a trecut, pe locul doi în topul producătorilor de vin, realizat – prin tradiţie – în fiecare an, de către societatea de avocaţi URBAN ŞI ASOCIAŢII.
Am vrut doar, prin acest mic excurs, să demonstrăm potenţialul locului. Şi că terroir-ul de Husarciuc este foarte apropiat/îndestul de apropiat de cel de Recaş.
O făgăduinţă bună pentru vinurile roşii, în special, dar nu numai. La Val D’Oro se face şi un Riesling ce se anunţă remarcat. Chiar şi Recaşul – să nu uităm! – îşi are vinurile sale albe de foarte bună calitate.
Spuneam, deci, nu numai vinuri roşii, pentru că un site cunoscut pe piaţa vinurilor, pivnicer.ro, scrie despre „un Riesling de Rin pe Dealul Silagiului”. Aici ne gândim şi la Duhul Silagiului, pe lângă care şi via lui Husarciuc îşi duce viaţa.
AHIBIS.
ÎNTRE AHIBIS ŞI DEALUL/DUHUL SILAGIULUI
Așezarea Buziaşului, acolo unde se petrec “ostilităţile”, este cunoscută încă de pe vremea romanilor, sub denumirea de Ahibis – şi ca având tradiţie seculară (măcar) pentru cultivarea strugurilor şi facerea vinului. Prima atestare documentară veritabilă datează de pe undeva de prin secolele XIV – XV. Datorită condiţiilor naturale favorabile, cu bogate izvoare de ape minerale, dar şi cu un climat blând, Buziașul a fost recunoscut şi ca potențial centru balnear. Renumele ţinutului îl fac, însă, aşa cum aminteam, şi poamele – şi vinurile/licorile care ies (sau au ieşit) de pe aici. Cât priveşte apele minerale, acestea au fost valorificate, în scop de tratament, pentru tratament în 1811, de către balneologul român Gheorghe Ciocârlan. La 1816 a început amenajarea primelor izvoare, iar bazele stațiunii balneare fiind construite în 1819. În 1839 a fost declarată stațiune balenară. Între1903 – 1907 sunt forate 12 izvoare de adâncime și se construiește fabrica de îmbuteliere a apei minerale. În 1911 este declarată ofical stațiune balneoclimaterică.
Apa minerală face casă bună cu vinul, deşi (în pahare) separate.
Se pare, însă, că, din privinţa celui de-al doilea, al vinului, Buziaşul are destin: vinurile îl vor scoate la lumină –şi îl vor promova. Îl vor duce, mai departe, în lume, iar deocamdată vinurile roşii, printre care cele ale lui Doru Husarciuc, par menite să o facă.
CITAT 1: “Am un Merlot cu arome bogate caracteristice acestui soi. Am tot promis că vorbesc despre acest Merlot şi, de când am tot promis, până şi vinul a mai îmbătrânit în pahare, am si eu multe pe cap (sigur că înţelegem, acum e şi plină campanie, nota red.)
Vin robust, dar prietenos, bland si catifelat, cu tanini intenşi, cu densitate şi proeminenţă.
Un buchet de arome vanilie şi prune uscate, culminând cu arome de ciocolată amăruie.
Iar postgust-ul, unul proaspăt si intens.”-DORU HUSARCIUC.
CITAT 2: “Am adăuga, aici, cu de la noi putere, despre MERLOT-ul husarciuchian, că, spre deosebire de alte MERLOT-uri ceva mai light, acesta se vădeşte unul îndeajuns de extractiv. Are corpolenţă şi nu seamănă, bunăoară, acelor Merlot-uri de la Vrancea, care nu par să aibă foarte multă „substanţă”. Dimpotrivă. Ca şi corpolenţă se aseamănă mai curând celor din Dealu Mare – şi chiar celor din Sud, care se aşează drept pe graniţa bulgărească. Gustul este şi el unul generos, ce îl aşează lângă Merlot-ul nefiltrat, ofertant la papile.”RABBIT MEDIA/VINURI DE TOP
CITAT 3: ” Ca să se individualizeze, Doru Husarciuc şi-a semnalizat încă de pe mapa de prezentare de care vorbeam, BRANDUL: DEALU DORULUI. Şi site-ul care face vorbire despre lucrul mâinilor sale:www.dealudorului.ro. Am fost acolo, la salonul de la Timişoara, încă din prima zi – şi am avut curajul să pun pariu că va lua un premiu. Vinurile erau atât de bune încât te încurajau să o faci. Iar ce te atrăgea mai întâi era culoarea, carte de vizită de nelipsit din panoplia fiecărui vin. La început, nu era mare forfotă la stand, dar, ulterior, când a început să se aglomereze, uşor-uşor, toţi cei care erau curioşi au venit să încerce produsele. Treptat, lumea a început să facă diferenţa – iar asta a purces să se vadă, chiar de la distanţă. Era doar cu o zi înaintea premiului. Au început să se desfăşoare, pe un plan mai alert, şi vânzările. Cei ce au cumpărat acum aveau să se arate inspiraţi: ulterior, preţul are să crească îndeajuns pentru a avea ce să regrete cei ce nu au “pariat”, încă de la început, pe vinurile Buziaşului. Urcarea preţului a fost de la 15 la 20 de lei, poate nu o creştere foarte mare, dar aici intră şi o cantitate mare de fler pe care ţi-l puteai verifica…”
No comments yet.