Viticultură şi vinificaţie din România

Informare privind situaţia unităţilor de cercetare-dezvoltare pentru viticultură şi vinificaţie din România

Statutul unităţilor de Cercetare şi Dezvoltare din domeniul viticulturii şi vinificaţiei este reglementat de Legea 45/2009 modificată şi completată prin Legea 72/2011. La Art. 28 din legea 45/2009 alin. (3) este stipulat faptul că “Unităţile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 3 (în care apar câteva din unităţile de CD din domeniu) se reorganizează ca instituţii de drept public, cu personalitate juridică, în subordinea ASAS.” iar la alin. (8) “Reorganizarea unităţilor de cercetare-dezvoltare se va face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, la propunerea ASAS, pentru anexele nr. 1-3, 5 şi 6, şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, pentru anexa nr. 4. ”.

Având în vedere faptul că aceste acte normative nu s-au aplicat sau mai bine zis s-au aplicat în parte, la ora actuală unităţile de CD din domeniul viticulturii şi vinificaţiei funcţionează sub cota de avarie din punct de vedere al realizării şi respectării bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, care oricum sunt subdimensionate în raport cu nevoile reale ale acestor instituţii. Majoritatea veniturilor acestora sunt atrase din vânzări de bunuri şi servicii precum şi din câştigarea unor contracte de cercetare finanţate de diferite unităţi guvernamentale prin diferite programe de CDI.

Gestionarea frauduloasă în interese personale în defavoarea interesului public naţional stipulat prin Legea 45/2009 şi Legea 72/2011, a condus la acumularea de datorii imense. Majoritatea instituţiilor de CD au acumulat de la ultima intervenţie a statului din 2010 datorii de ordinul a câtorva milioane de lei la bugetul consolidat al statului, reprezentând debite restante, dobânzi, amenzi, penalităţi şi penalităţi eşalonate pentru T.V.A.-ul neachitat la termen precum şi cazurile de stopaj la sursă ce reprezintă fapte cu caracter penal. Parte din aceste debite survin în urma încheierii unor contracte de asociere, de închiriere cu terţi,  dezavantajoase pentru aceste instituţii iar denunţarea acestora ar presupune conform clauzelor contractuale asumate, costuri suplimentare semnificative.

Pe lângă aceste datorii la bugetul de stat, aceste unităţi prezintă datorii şi la bugetele locale precum şi la furnizorii de utilităţi ce au determinat sistarea furnizării energiei electrice, a apei potabile şi a gazelor naturale.

Toate aceste aspecte au condus la blocarea conturilor acestor instituţii fapt care a generat imposibilitatea desfăşurării normale a activităţii. Pe lângă acest aspect, legislaţia în vigoare prevede ca în cazul instituţiilor care au datorii la bugetul statului să li se retragă autorizaţia de antrepozit fiscal, ceea ce ar duce la imposibilitatea prelucrării producţiei obţinute de pe suprafeţele de teren aflate în administrarea acestora, fapt care ar genera la rândul său blocarea totală a activităţii.

Personalul de cercetare angajat în aceste instituţii este insuficient şi îmbătrânit, iar cel tânăr migrează spre domenii de activitate ce le pot asigura venituri constante cât de cât acceptabile pentru nevoile acestora. O altă cauză a acestei migrări o reprezintă grila de salarizare aplicată în unităţile de CD care este de neacceptat pentru nivelul de pregătire al personalului şi imposibilitatea retribuirii la termenele legale (decontarile pentru proiectele de CD se fac ulterior încheierii etapelor prevăzute ceea ce implică eforturi suplimentare de susţinere financiară).

Situaţia fondului funciar aflat în administrarea acestor unităţi de CD este incertă, deoarece există pe rolul instanţelor de judecată mai multe procese de retrocedare. Modul în care organele abilitate au înţeles să gestioneze această situaţie lasă de dorit, în sensul că au fost retrocedate suprafeţe fără respectarea legislaţiei în vigoare (puneri în posesie în baza unor hotărâri judecătoreşti pe terenuri ce făceau parte din domeniul public al statului, fără a fi trecute în domeniul privat al statului în baza unui act normativ). Pe lângă aceste aspecte, unităţile de CD au fost implicate în zeci de procese de retrocedare fără a avea calitate procesuală (terenurile fiind doar în administrarea instituţiilor de CD) şi în multe din acestea s-a omis implicarea A.D.S.-ului sau a M.F.P. pentru a asigura reprezentarea reală a intereselor Statului Român.

Infrastructura de alimentare cu diferite utilităţi, tehnologiile (de nivelul anilor 70’-80’) şi mijloacele de cercetare-dezvoltare-inovare sunt învechite şi energofage şi se dovedesc a fi supradimensionate în raport cu nevoile reale actuale ale acestor unităţi de CD, fapt ce generează imposibilitatea realizării unor produse de cercetare-inovare şi servicii competitive la nivelul asteptărilor din industria de profil.

Ţinând cont de utilitatea publică declarată a acestor unităţi de CD şi statuată prin acte normative ce reglementează activitatea acestora şi având în vedere lipsa implicării instituţiilor competente, a susţinerii financiare de la bugetul de stat (menţionând faptul că România este singurul stat din U.E. care nu are sistemul de CD subvenţionat de la bugetul de stat) considerăm  situaţia de fapt creată similară cu acţiuni (acte) de subminare a intereselor naţionale.

Se impune luarea unor măsuri urgente de redresare a acestui sector de o importanţă vitală pentru agricultura românească şi in acest sens am demarat discuţii cu MADR şi ASAS.

Director General

Ovidiu GHEORGHE